Despre iubire, familie și alți demoni.

      Unele lucruri în viață nu funcționează decât într-un anumit fel. Părerea mea. De exemplu, viața de familie. Personal găsesc mai multe avantaje într-o abordare tradițională, decât una modernă, în pas cu modă. Femeia trebuie să fie femeie și bărbatul, bărbat. Ambii adevărați, oameni veritabili și fideli propriului sex, propriei zone de acțiune. Niciunul nu se întinde mai mult decât îi permite pătura. Nu-mi plac bărbații care dau cu mătura, cu mopul sau șterg ferestre. Vreau să-mi văd bărbatul cu toporul și ciocanul în mână. Petica e treabă de femeie. Asta-i unul la mână.

      Doi- Eu cred în egalitate. În acea egalitate cu care ne-a înzestrat mama - natura, cea firească, naturală, sublimă și neînchipuit de esențială. Disprețuiesc pițipoancele care afișează pe pagina de facebook mesaje de tip: ”Я женщина. Я не хочу ничего решать. Я хочу платье.” (true story). Ce înțeleg eu prin egalitate? O colaborare continuă și fructuoasă între doi oameni maturi, copți la minte, capabili să decidă, să muncească cot la cot, să iubească și în vreme de război. Nimeni nu ia asupra lui mai multe obligații decât poate duce sau mai multe drepturi decât i se cuvin. Disprețuiesc în aceeași măsură masculi care își lasă chiloții și ciorapii exact acolo unde au căzut de pe ei, cer de mâncare (deseori fără a o merita :D ), hălesc bine și.. cam atât. 

      Îmi place să gătim împreună. Din câte am trăit până acum, îmi dau seama că o femeie și un bărbat fac echipă bună la bucătărie. El cu magia, eu cu sfaturile de la bunica. Niciodată nu l-am lăsat să spele vase (deși uneori îi reproșez, așa, pentru diversitate). Asta o fac doar eu imediat după masă, în timp ce el dispare din bucătărie nu înainte de a-mi mulțumi pentru alintul atât de bine meritat. De ce? Pentru că ador surprizele din dormitor de după o cină la care am trudit împreună.

      Asta mă stimulează. Asta mă face să iubesc și să admir un bărbat, nu reușita la masa de negociere a unor sarcini domestice. Negocierea, stabilirea unor reguli, limite sau libertăți e pentru cei care nu se respectă îndeajuns și văd în celălalt un obiect bun de manevrat în propria favoare. Când celălalt înțelege despre ce-i vorba și doar dacă nu are încă imaginea de sine prea șifonată, atunci și doar atunci încep negocierea, sarcini împărțite, regulile etc. Drept concluzie, cred că succesul constă în ați asculta propria intuiție. Pe cuvântul meu de onoare, intuiția unui bărbat nu-l îndeamnă niciodată să ude florile în timp ce femeia schimbă becul.

Iubiți-vă, respectați-vă și fiți fericiți! E cel mai firesc lucru din lume...