Bărbatul nemulțumit sau de ce trebuie să rămânem frumoase?

      Bărbatul nemulțumit e un soi de robot, unul neecologic. Este o construcție a femeii care i-a furat din propria natură masculină. Bărbatul nemulțumit este, aproape întotdeauna, efectul și nu cauza nefericirii unei femei. Din propria experiență spun că un bărbat poate fi vrăjit, manipulat, orientat și reorientat spre a iubi. O femeie însă, dacă nu este predispusă să (te) iubească - degeaba flori, degeaba diamante, degeaba declarații, degeaba orice chin. Bărbatul nemulțumit, oricât de savant, de bine crescut și educat ar fi fost cândva, la început, poate fi redus la tăcutul și fidelul cititor de ziare doar de femeia lui. Desigur avem și noi dreptate când, din cele mai bune intenții, îi mai cicălim sau le reproșăm lipsa crasă de maturitate. O școală a bărbăției ne lipsește mai mult nouă, femeilor. Dar asta e altă poveste.

      Ana este mamă a doi copii. Am văzut-o de câteva ori plângând și blestemând clipa în care a zis ”da” unui bărbat nepotrivit, trimis parcă de vreun tainic dușman al fericitei și demult trecutei tinereți. Deși încă foarte tânără, Ana își poartă ridurile, pungile de sub ochi, cearcănele și cele vreo 10 kg în plus ca pe un stigmat al zilelor ce-au trecut și celor ce va să vină. E un joc periculos pe care nicio femeie n-ar trebui să-l joace. Este o lipsă de educație compensată cu o doză de puritanism.

      Îi dau dreptate de fiecare dată când îmi spune cât de greu și obositor e să crești doi copii. Dezaprob însă că viața de familie, în noul format, justifică retragerea ei din tot ce-a însemnat odată viața în doi - erotismul, necunoscutul din celălalt, spontaneitatea, misterul, atingerile, săruturile, îmbrățișările etc. Cunosc un singur tipar al familiei model - nimeni nu suferă pentru că mai importanți au devenit copiii (apropo - greu educabili), nimeni nu-și face simțită prezența și importanța prin urlete, lovituri sau alte mitocănii. El și Ea încă se mai iubesc, își mai zâmbesc, se mai ating, se mângâie, se mai respectă. Își mai spun ”bună dimineața”, ”noapte bună” sau ”te iubesc” ca și cum ar fi prima sau ultima dată.

      A crește și a educa un copil, oferindu-i toată atenția și a face tot ce-ți stă în puteri pentru binele lui este desigur un lucru firesc și un efort care, oricât ne-am strădui să-l împărțim la doi, va solda tot cu inegalități. Pentru că tot Ana mi-a zis - copiii au o legătură mai strânsă cu mine decât cu el și așa va fi toată viața, simt asta. Trebuie să învățăm să rămânem frumoase mereu, să nu uităm că deși a mai apărut o gură în casă, respectul și iubirea pot fi înmulțite nu neapărat reîmpărțite.  Greu sau ușor? Necesar! De ce? Pentru că un bărbat nemulțumit e un soi de robot, unul neecologic, care într-un final, vrând nevrând, își strică copiii.